Legislatie

Infiintari firme | Legislatie | Glosar

acţiuni comune – valoarea nominală a fondurilor obţinute din emisiunea acţiunilor.

active fixe brute – costul iniţial al unui activ fix înregistrat contabil în momentul achiziţiei sale.

active fixe nete – diferenţa dintre Activele fixe brute şi deprecierea acumulată. Sunt cunoscute, de asemenea, şi sub denumirea de valoare contabilă

acquis comunitar – totalitatea normelor juridice ce reglementează activitatea instituţiilor UE, acţiunile şi politicile comunitare, care constă în:

  • conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse în Tratatele originare ale Comunităţilor Europene (CECO, CEE, CEEA) şi în cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatele de la Maastricht, Amsterdam şi Nisa) ;
  • legislaţia adoptată de către instituţiile UE pentru punerea în practică a prevederilor Tratatelor (regulamente, directive, decizii, opinii şi recomandări) ;
  • jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene ;
  • declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene ;
  • acţiuni comune, poziţii comune, convenţii semnate, rezoluţii, declaraţii şi alte acte adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi a cooperării din domeniul Justiţiei şi Afacerilor Interne (JAI) ;
  • acordurile internaţionale la care CE este parte (iar nu UE deoarece aceasta nu are personalitate juridică), precum şi cele încheiate între statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia.

amortizare accelerată – amortizare a valorii unui activ (fond fix) mai activă în primii ani decât amortizarea liniară.

amortizare cumulată – valoarea totală a cheltuielilor de amortizare a unui activ fix de-a lungul duratei sale de serviciu.

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) – principala instituţie implicată în politica de protecţie a consumatorilor din România, fiind un organ de specialitate al administraţiei publice centrale aflat în subordinea Guvernului României, care are în subordinea sa oficii judeţene, laboratoare şi centrul LAREX.

Asociaţiile de protecţie ale consumatorilor (România) – organizaţii neguvernamentale implicate în politica de protecţie a consumatorilor. Există 127 de astfel de asociaţii în cele 42 de judeţe,care sunt organizate în 16 federaţii şi o confederaţie. Pe lângă Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din Bucureşti îşi desfăşoară activitatea şi Centrul de Consultanţă şi Informare a Consumatorilor.

ANEC – Asociaţia Europeană pentru Coordonarea Reprezentării Consumatorilor

autoritate fiscală competentă – organul fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi serviciile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz, care au responsabilităţi fiscale.

Biroul European al Uniunilor Consumatorilor (BEUC) – principala reprezentanţă la nivel european a organizaţiilor naţionale de protecţie a consumatorilor, care include 40 de organizaţii naţionale din 30 de ţări europene.

BCE – Banca Centrală Europeană a fost inaugurată pe 30 iunie 1998. Principala misiune a BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor în zona euro, astfel încât puterea de cumpărare să nu sufere din cauza inflaţiei. BCE urmăreşte ca preţurile de consum să nu crească de la un an la altul cu mai mult de 2%. În primul rând, BCE controlează masa monetara în circulaţie. În al doilea rând, monitorizează evoluţia preţurilor şi evaluează riscul pe care creşterea acestora îl prezintă pentru stabilitatea în zona euro. Controlul asupra masei monetare în circulaţie implică, printre altele, stabilirea ratei dobânzii în zona Euro.

birou vamal – unitate a autorităţii vamale în care pot fi îndeplinite, în totalitate sau în parte, formalităţile prevăzute în reglementările vamale.

biroul vamal de intrare – biroul vamal desemnat de autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, către care mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României trebuie să fie dirijate fără întârziere şi la care acestea sunt supuse controalelor corespunzătoare la intrare destinate analizei de risc.

biroul vamal de import – biroul vamal desemnat de către autoritatea vamală conform reglementărilor vamale, la care trebuie să fie îndeplinite formalităţile vamale şi controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinaţie vamală mărfurilor introduse pe teritoriul vamal al României.

biroul vamal de export – biroul vamal desemnat de către autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care trebuie să fie îndeplinite formalităţile vamale şi controlul corespunzător destinat evaluării riscurilor, pentru a da o destinaţie vamală mărfurilor care ies de pe teritoriul vamal al României.

biroul vamal de ieşire – biroul vamal desemnat de către autoritatea vamală, conform reglementărilor vamale, la care mărfurile trebuie să fie prezentate înainte de a ieşi de pe teritoriul vamal al României şi unde acestea sunt supuse controlului vamal de ieşire destinat analizei de risc.

CEN, CENLEC, ETSI – sunt agenţiile europene de standardizare, care îşi desfăşoară activitatea în strânsă colaborare cu Comisia Europeană, organizaţiile europene ale consumatorilor şi cu organizaţiile patronale.

contract de leasing financiar – orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

  • riscurile şi beneficiile dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului sunt transferate utilizatorului la momentul la care contractul de leasing produce efecte;
  • contractul de leasing prevede expres transferul dreptului de proprietate asupra bunului ce face obiectul leasingului către utilizator la momentul expirării contractului;
  • perioada de leasing depăşeşte 75% din durata normală de utilizare a bunului ce face obiectul leasingului; în înţelesul acestei definiţii, perioada de leasing include orice perioadă pentru care contractul de leasing poate fi prelungit.

contract de leasing operaţional – orice contract de leasing încheiat între locator şi locatar, care nu îndeplineşte condiţiile contractului de leasing financiar.

comision – orice plată în bani sau în natură efectuată către un broker, un agent comisionar general sau către orice persoană asimilată unui broker sau unui agent comisionar general, pentru serviciile de intermediere efectuate în legătură cu o operaţiune comercială.

Comisia Europeană – Comisia Europeană este instituţia executivă a Uniunii Europene, cu sediul la Bruxelles. Activitatea sa care reflectă exclusiv interesele comunitare, este caracterizată de trei funcţii distincte:

  • iniţierea propunerilor privind adoptarea de acte normative;
  • monitorizarea respectării tratatelor;
  • administrarea şi implementarea politicilor Uniunii Europene.

Principalele atribuţii ale Comisiei Europene pot fi sintetizate astfel: face propuneri Consiliului Uniunii Europene privind politicile comunitare; implementează deciziile luate de Consiliul Uniunii Europene; face recomandări şi emite avize către statele membre; monitorizează respectarea legislaţiei comunitare; decide în domeniul administrării programelor şi fondurilor Uniunii Europene, în conformitate cu directivele Parlamentului şi ale Consiliului Uniunii Europene.

Comitetul Economic şi Social (CES) – este un organ consultativ în procesul decizional din domeniul politicii de protecţie a consumatorilor. Este consultat de către cele trei instituţii comunitare importante, reprezintă şi promovează interesele consumatorilor.

Consiliul Uniunii Europene – principala instituţie cu putere de decizie şi legislativă, cu sediul la Bruxelles. Se compune din miniştrii statelor membre responsabili cu problemele aflate pe agenda de lucru. În cadrul său, statele membre stabilesc obiectivele Uniunii Europene, realizează coordonarea politicilor economice, rezolvă diferendele dintre diferitele instituţii naţionale din statele membre şi stabilesc cadrul normativ general pentru Uniunea Europeană. Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Miniştri este o instituţie ce are atât caracteristicile unei instituţii supranaţionale, cât şi pe cele ale unei organizaţii interguvernamentale, cu rol principal în luarea deciziilor pe baza propunerilor Comisiei Europene. Hotărârile Consiliului Uniunii Europene sunt obligatorii pentru statele membre.

contribuţii sociale obligatorii – orice contribuţii care trebuie plătite, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru protecţia şomerilor, asigurări de sănătate sau asigurări sociale.

control vamal – acte specifice efectuate de către autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti; aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare.

costuri fixe – costuri de exploatare care nu se schimbă în raport cu modificările survenite în volumul producţiei.

credit fiscal – o diminuare a impozitului pe venit sau a impozitului pe profit cu suma impozitului achitat în străinătate, conform convenţiilor de evitare a dublei impuneri sau aşa cum se stabileşte prin codul fiscal.

Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) – este puterea juridică a Uniunii Europene, cu sediul la Luxemburg, care apără şi interpretează dreptul comunitar. Ea a stabilit principii şi o jurisprudenţă relevantă în domeniul pieţei interne şi a politicilor comune, inclusiv în domeniul protecţiei consumatorilor. Curtea Europeană de Justiţie, care include Tribunalul de Primă Instanţă, rezolvă disputele juridice care privesc ansamblul pieţei comunitare.

datorie vamală – obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau export.

debitor – orice persoană obligată să achite o datorie.

decizie vamală – orice act oficial al autorităţii vamale privind reglementările vamale, referitor la un anumit caz, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane identificate sau identificabile, inclusiv informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine.

declaraţie vamală – actul cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele şi modalităţile prevăzute în reglementările vamale, voinţa de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal.

declarant – persoana care întocmeşte declaraţia vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia se face o declaraţie vamală.

destinaţie vamală a mărfurilor – mărfurile de pe teritoriul vamal se pot încadra în una dintre situaţiile de mai jos:

  • pot fi plasate sub un anumit regim vamal;
  • pot fi introduse într-o zonă liberă sau antrepozit liber;
  • pot fi reexportate în afara teritoriului vamal al României;
  • pot fi distruse;
  • pot fi abandonate în favoarea statului.

Directoratul General pentru Concurenţă (DG Competition) – este responsabil cu conceperea şi implementarea politicii concurenţei în UE. Colaborează cu organizaţiile şi asociaţiile de protecţie a consumatorilor din UE.

Directoratul General pentru Politica Regională (DG Regio) – department în cadrul Comisiei Europene care este responsabil cu măsurile europene de sprijinire a dezvoltării economice şi sociale a regiunilor defavorizate din Uniunea Europeană. Acest departament administrează fondurile structurale.

dividend – o distribuire în bani sau în natură, efectuată de o persoană juridică unui participant la persoana juridică, drept consecinţă a deţinerii unor titluri de participare la acea persoană juridică, exceptând următoarele:

  • o distribuire de titluri de participare suplimentare care nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de participare ale oricărui participant la persoana juridică;
  • o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu răscumpărarea titlurilor de participare la persoana juridică, alta decât răscumpărarea care face parte dintr-un plan de răscumpărare, ce nu modifică procentul de deţinere a titlurilor de participare al nici unui participant la persoana juridică;
  • o distribuire în bani sau în natură, efectuată în legătură cu lichidarea unei persoane juridice;
  • o distribuire în bani sau în natură, efectuată cu ocazia reducerii capitalului social constituit efectiv de către participanţi.

Dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate către un participant la persoana juridică depăşeşte preţul pieţei pentru astfel de bunuri sau servicii, atunci diferenţa se tratează drept dividend. De asemenea, dacă suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau serviciile furnizate în favoarea unui acţionar sau asociat al persoanei juridice este efectuată în scopul personal al acestuia, atunci suma respectivă este tratată ca dividend.

dobândă – orice sumă ce trebuie plătită sau primită pentru utilizarea banilor, indiferent dacă trebuie să fie plătită sau primită în cadrul unei datorii, în legătură cu un depozit sau în conformitate cu un contract de leasing financiar, vânzare cu plata în rate sau orice vânzare cu plata amânată.

drepturi de import sunt:

  • taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri;
  • taxele agricole şi alte taxe la import introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul.

drepturi de export sunt:

  • taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la exportul mărfurilor;
  • taxele agricole şi alte taxe la export introduse prin reglementările privind politica agricolă sau prin reglementările specifice aplicabile anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole, dacă este cazul.

fond de investiţii – organism de plasament colectiv fără personalitate juridică.

fond deschis de investiţii – organism de plasament colectiv în valori mobilare, fără personalitate juridică, ale cărui unităţi de fond fac obiectul unei emisiuni şi răscumpărări continue.

fluxul de numerar – reprezintă

  • diferenţa dintre încasările în numerar şi plăţile în numerar din bugetul de casă (numerar);
  • indicator financiar egal cu venitul net plus amortizarea.

fond mutual – firmă de investiţii ale cărei acţiuni sunt vândute investitorilor.

fonduri structurale – instrumente financiare, alimentate prin bugetul Uniunii Europene, al căror scop este să acorde sprijin statelor membre. Sprijinul financiar din Fondurile Structurale este destinat, în principal, regiunilor mai puţin dezvoltate, în scopul de a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană. Administrarea lor se face în colaborare de către Uniunea Europeană şi guvernul Statului Membru beneficiar.

franciză – sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

fuziune – achiziţie în care toate activele şi pasivele sunt absorbite de cumpărător.

gestionarea riscurilor – determinare sistematică a riscurilor şi punerea în practică a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri; acest termen include activităţi de genul colectării de date şi de informaţii, analizării şi evaluării riscurilor, recomandării şi adoptării de măsuri, precum şi controlul şi evaluarea periodică a procesului şi a rezultatelor sale, pe bază de surse şi de strategii naţionale şi internaţionale.

grup – un grup de societăţi comerciale, constituit dintr-o societate mamă, filialele sale şi societăţile comerciale în care societatea mamă sau filialele sale au o poziţie semnificativă, precum şi societăţile comerciale legate printr-o relaţiei de tipul celei definite în cazul societăţii mamă.

instrumente de plată – numerar şi substitute de numerar, cum ar fi: cecurile de călătorie, cecurile personale, cărţile de credit, cărţile de debit, cecurile aferente cărţilor de credit.

instrumente financiare – există mai multe categorii de instrumente financiare:

  • valori mobiliare;
  • titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv
  • instrumente ale pieţei monetare;
  • contracte futures, inclusiv contracte care implică plata unor diferenţe în numerar;
  • contracte forward pe rata dobânzii
  • swap-uri pe rata dobânzii, cursul de schimb şi acţiuni;
  • opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut la punctele de mai sus, inclusiv contracte care implică plata unor diferenţe în numerar. Această categorie include şi optiuni pe cursul de schimb şi pe rata dobânzii;
  • instrumente financiare derivate pe mărfuri;
  • orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă.

know-how – orice informaţie cu privire la o experienţă industrială, comercială sau ştiinţifică care este necesară pentru fabricarea unui produs sau pentru aplicarea unui proces existent şi a cărei dezvăluire către alte persoane nu este permisă fără autorizaţia persoanei care a furnizat această informaţie; în măsura în care provine din experienţă, know-how-ul reprezintă ceea ce un producător nu poate şti din simpla examinare a produsului şi din simpla cunoaştere a progresului tehnicii.

legaturi strânse – situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin:

  • participare care înseamnă deţinerea direct sau indirect a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei societăţi comerciale;
  • control care înseamnă relaţia dintre societatea mamă şi o filială a sa sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societăţii-mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale;
  • situaţia în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una şi aceeaşi persoană printr-o relaţie de control.

legislaţie primară europeană (drept primar european) – ansamblul prevederilor conţinute de Tratatele fondatoare şi modificatoare (Tratatele de la Roma, Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa), cu valoare de legi fundamentale, constituţionale. Tratatele de bază includ prevederile referitoare la obiectivele Uniunii Europene, precum şi la modul de funcţionare a instituţiilor comunitare.

legislaţie secundară europeană (drept secundar european) – acte adoptate de catre institutiile Uniunii Europene Tipurile de acte elaborate sunt următoarele:

  • regulamentul este direct aplicabil în toate Statele Membre şi stabileşte atât obiectivul de atins, cât şi instrumentele de realizare a lui.
  • directiva stabileşte obiectivele de atins de către Statele Membre, care au posibilitatea de a-şi alege mijloacele de punere în aplicare a acestora. Directiva prevede un termen limita de transpunere în legislaţia naţionala şi vizează armonizarea legislaţiilor naţionale, în special pentru realizarea Pieţei unice.
  • decizia reglementează situaţii speciale şi nu este obligatorie decât pentru anumite entităţi la care face referire: anumite State Membre sau societăţi comerciale. De exemplu, Comisia Europeană poate autoriza sau interzice, prin intermediul unei decizii, ajutorul public acordat de către un Stat Membru unei întreprinderi.
  • recomandarea şi avizul nu sunt obligatorii.

lichiditate – capacitatea firmei de a-şi plăti obligaţiile la termen.

liber de vamă – acţiune prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului declaraţiei vamale mărfurile vămuite în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate.

marja de profit a exploatării – indicator financiar care se calculează astfel: (Marja de profit brut – Cheltuielile de exploatare) / Vânzările nete.

marja de profit a venitului net – indicator financiar care se calculează astfel: Venitul net / Vânzările nete.

marja de profit brut – indicator financiar care se calculează astfel: (Vânzările nete – Costul bunurilor vândute) / Vânzările nete.

mărfuri româneşti sunt:

  • mărfuri obţinute în întregime pe teritoriul vamal al României, cu respectarea condiţiilor de origine prevăzute în Codul Vamal, care nu încorporează mărfuri importate din alte ţări. Mărfurile obţinute din mărfuri plasate sub un regim suspensiv nu se consideră a avea statut de marfă românească în cazurile de importanţă economică specială determinate prin regulamentul vamal;
  • mărfuri importate care au fost puse în liberă circulaţie;
  • mărfuri obţinute pe teritoriul vamal al României.

mărfuri străine – altele decât cele definite la mărfuri româneşti; mărfurile româneşti îşi pierd statutul vamal când sunt scoase de pe teritoriul vamal al României.

mijloc fix – orice imobilizare corporală, care este deţinută pentru a fi utilizată în producţia sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terţilor sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an şi o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului.

nerezident – orice persoană juridică străină şi orice persoană fizica nerezidentă.

organizaţie nonprofit – orice asociaţie, fundaţie sau federaţie înfiinţată în România, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dar numai dacă veniturile şi activele asociaţiei, fundaţiei sau federaţiei sunt utilizate pentru o activitate de interes general, comunitar sau nonpatrimonial.

Parlamentul European (PE) – instituţie aleasă prin alegeri directe în ţările membre şi care reprezintă voinţa politică a cetăţenilor Uniunii Europene. Este cel mai mare parlament multinaţional din lume care reprezintă circa 380 de milioane de locuitori. Puterea Parlamentului European se manifestă prin trei tipuri de atribuţii: atribuţii legislative; atribuţii bugetare; atribuţii de supraveghere şi control.

Piaţa Comună / Piaţa Internă / Piaţa Unică – conceptul de „Piaţă Internă„ desemnează un spaţiu fără frontiere interne în care libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor este asigurată în conformitate cu prevederile Tratatului. Măsurile destinate realizării Pieţei Interne au fost prezentate în 1985 de către Comisia Europeană, într-un document intitulat „Cartea albă privind Piaţa Internă”, care stipula atingerea acestui obiectiv până la 31.12.1992. Noţiunea de „Piaţă Internă” este relativ nouă, termenul folosit până în 1985 fiind acela de „Piaţă Comună”, definită în 1982, după cum urmează: „Piaţa Comună urmăreşte eliminarea tuturor barierelor în calea schimburilor comunitare, în vederea fuzionării pieţelor naţionale într-o piaţă unică ale cărei condiţii să se apropie de cele ale unei Pieţe interne”. În plan concret, termenii „Piaţa Internă” şi„Piaţa Unică” sunt folosiţi pentru a desemna acelaşi lucru – o piaţă de dimensiunea Uniunii Europene, guvernată de reguli unice stabilite la nivel comunitar şi caracterizată de existenţa celor „patru libertăţi”: libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. „Piaţa Comună” reprezintă o fază premergătoare Pieţei Interne, în care regulile ce o guvernau nu erau încă suficient armonizate, de aceea acolo unde nu existau norme comune se aplică principiul recunoaşterii reciproce a prevederilor naţionale.

persoane afiliate – o persoană afiliată cu alta persoană, relaţia dintre ele înscriindu-se în cel puţin unul dintre următoarele cazuri:

  • o persoană fizică este afiliată cu altă persoană fizică, dacă acestea sunt rude până la gradul al III-lea inclusiv;
  • o persoană fizică este afiliată cu o persoană juridică dacă persoana fizică deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot deţinute la persoană juridică ori dacă controlează în mod efectiv persoana juridică;
  • o persoană juridică este afiliată cu altă persoană juridică dacă cel puţin:
    • (i) prima persoană juridică deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează persoana juridică;
    • (ii) a doua persoană juridică deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot la prima persoană juridică;
    • (iii) o persoană juridică terţă deţine, în mod direct sau indirect, inclusiv deţinerile persoanelor afiliate, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot atât la prima persoană juridică, cât şi la cea de-a doua.

persoana fizica nerezidentă – orice persoană fizică care nu este persoană fizică rezidentă.

persoana fizică rezidentă – orice persoană fizică ce îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:

  • are domiciliul în România;
  • centrul intereselor vitale ale sale este amplasat în România;
  • este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
  • este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.

Prin excepţie de la prevederilede mai sus, nu este persoană fizică rezidentă un cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România, un cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, un cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi nici membrii familiilor acestora.

persoană juridică română – orice persoană juridică care a fost înfiinţată în conformitate cu legislaţia României sau care are locul de exercitare a conducerii efective în România.

persoană juridică străină – orice persoană juridică care nu este persoană juridică română.

politici comune europene – pentru a administra mai eficient anumite domenii, în care se pot obtine rezultate mult mai bune la nivel european decât la nivel naţional, Statele Membre au fost de acord să cedeze o parte a suveranităţii lor către instituţiile europene. Aşa s-a ajuns la politici comune tuturor statelor membre, elaborate şi adoptate de instituţiile comunitare cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii. Câteva dintre acestea sunt: Politica Agricolă Comună, Politica Regională, Politica Comercială etc. Pentru mai multe detalii, vezi secţiunea Legislaţie comunitară / Principii legislative generale.

politica de protecţie a consumatorilor – după constituirea Comunităţii Economice Europene – CEE, care avea ca obiectiv şi crearea unei pieţe comune, a fost elaborată treptat o politică de protecţie a consumatorilor, consacrată odată cu adoptarea Actului Unic European şi având ca principale instrumente atât cadrul strategic general, cât şi legislaţia secundară adoptată, regulile, standardele şi normele introduse, asociaţiile şi comitetele înfiinţate, precum şi alte politici comune, gen concurenţă. Din punct de vedere al instituţiilor comunitare, responsabilitatea în acest domeniu revine Comisiei Europene, Parlamentului European şi Consiliului de Miniştri.

politica regională – în vederea stimulării activităţii economice în regiunile mai puţin favorizate, investiţiile sectorului privat trebuie suplimentate de sprijinul public, asigurat în mare măsură de Statele Membre, în baza schemelor naţionale de asistenţă regională. Acest sprijin este suplimentat printr-un efort combinat de solidaritate care va face ca toate regiunile şi locuitorii lor să beneficieze integral de avantajele Pieţii unice şi de Uniunea economica şi monetara. Acesta este scopul politicii comunitare regionale.

preţ de piaţă – suma care ar fi plătită de un client independent unui furnizor independent în acelaşi moment şi în acelaşi loc, pentru acelaşi bun sau serviciu ori pentru unul similar, în condiţii de concurenţă loială.

prezentarea mărfurilor în vamă – reprezintă înştiinţarea autorităţii vamale, în modalitatea prevăzută de lege, despre sosirea mărfurilor la biroul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de autoritatea vamală.

proprietate imobiliară – orice teren, clădire sau altă construcţie ridicată ori încorporată într-un teren

redevenţă – orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru folosirea ori dreptul de folosinţă al oricăruia dintre următoarele:

  • drept de autor asupra unei lucrări literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor, benzilor pentru emisiunile de radio sau de televiziune, precum şi efectuarea de înregistrări audio, video;
  • orice brevet, invenţie, inovaţie, licenţă, marcă de comerţ sau de fabrică, franciză, proiect, desen, model, plan, schiţă, formulă secretă sau procedeu de fabricaţie ori software.

Nu se consideră redevenţă, în sensul prezentei legi, remuneraţia în bani sau în natură plătită pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, fără alte modificări decât cele determinate de instalarea, implementarea, stocarea sau utilizarea acestuia. De asemenea, nu va fi considerată redevenţă, în sensul prezentei legi, remuneraţia în bani sau în natură plătită pentru achiziţia în întregime a drepturilor de autor asupra unui program pentru calculator.

  • orice transmisiuni, inclusiv către public, directe sau indirecte, prin cablu, satelit, fibre optice sau tehnologii similare;
  • orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific, orice bun mobil, mijloc de transport ori container;
  • orice know-how;
  • numele sau imaginea oricărei persoane fizice sau alte drepturi similare referitoare la o persoana fizică.

În plus, redevenţa cuprinde orice sumă ce trebuie plătită în bani sau în natură pentru dreptul de a înregistra sau transmite sub orice formă spectacole, emisiuni, evenimente sportive sau alte activităţi similare.

regim vamal – cuprinde totalitatea normelor ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia mărfii. Regimuri vamale sunt definitive (ex. importul, exportul) sau suspensive (ex. tranzitul, antrepozitul, admiterea temporară etc.)

risc – probabilitatea producerii la intrarea, ieşirea, tranzitul, transferul şi destinaţia finală a mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări şi la staţionarea mărfurilor care nu au statutul de mărfuri româneşti, a unui eveniment care:

  • împiedică aplicarea corectă a reglementărilor legale;
  • compromite interesele financiare ale României sau
  • constituie o ameninţare pentru securitatea şi siguranţa României, pentru sănătatea publică, pentru mediu sau pentru consumatori.

societate-mamă – persoană juridică, acţionar sau asociat al unei alte societăţi comerciale care se află în una din următoarele situaţii:

  • deţine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot într-o altă entitate – denumită în continuare filială, caz în care are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori alte persoane cu putere de decizie, alese de adunarea generală a acţionarilor şi are dreptul de a exercita o influenţă semnificativă asupra entităţii la care este acţionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu entitatea respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acestei entităţi;
  • este acţionar sau asociat al unei entităţi – denumită în continuare filială şi fie a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei în ultimele două exerciţii financiare, fie controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociaţi, majoritatea drepturilor de vot în acea filială.

sucursală – structură organizată, fără personalitate juridică a unei societăţi comerciale care efectuează unul sau toate serviciile pentru care societatea a fost autorizată, în conformitate cu mandatul dat de aceasta.

Statele Membre ale Uniunii Europene – Italia, Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxembourg, Marea Britanie, Irlanda, Danemarca, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Suedia, Finlanda, Cehia, Polonia, Ungaria, Slovacia, Slovenia, Malta, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania. Începând cu ianuarie 2007, România şi Bulgaria sunt State Membre ale Uniunii Europene.

supraveghere vamală – orice acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale şi, când este cazul, a altor dispoziţii aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală.

statut vamal – statutul unei mărfi ca marfă românească sau străină.

titlu de participare – orice acţiune sau altă parte socială într-o societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe acţiuni, societate cu răspundere limitată sau într-o altă persoană juridică sau la un fond deschis de investiţii.

titularul regimului – persoana în numele căreia s-a făcut declaraţia vamală sau persoana căreia i-au fost transferate drepturile şi obligaţiile persoanei menţionate anterior în privinţa regimului vamal.

transfer – orice vânzare, cesiune sau înstrăinare a dreptului de proprietate, precum şi schimbul unui drept de proprietate cu servicii ori cu un alt drept de proprietate.


valoarea fiscala reprezintă:

  • pentru active şi pasive – valoarea de înregistrare în patrimoniu;
  • pentru titlurile de participare – valoarea de achiziţie sau de aport, utilizată pentru calculul câştigului sau pierderii, în înţelesul impozitului pe venit ori al impozitului pe profit;
  • pentru mijloace fixe – costul de achiziţie, producţie sau valoarea de piaţă a mijloacelor fixe dobândite cu titlu gratuit ori constituite ca aport, la data intrării în patrimoniul contribuabilului, utilizată pentru calculul amortizării fiscale;
  • pentru provizioane şi rezerve – valoarea deductibilă la calculul profitului impozabil.

valori mobiliare – instrumente financiare negociabile transmisibile, care conferă drepturi egale pe categorie, dând deţinătorilor dreptul la o fracţiune din capitalul social al emitentului sau un drept de creanţă general asupra patrimoniului emitentului. Valorile mobiliare includ: acţiuni ale societăţii comerciale şi alte valori mobiliare echivalente cu acţiuni ale societăţii comerciale; obligaţiuni şi alte titluri de împrumut, negociabile pe piaţa de capital; alte instrumente financiare care dau dreptul de a dobândi valori mobiliare prin subscriere, schimb sau la plata unor diferenţe în numerar, excluzând instrumentele de plată.

Uniunea Europeană – organizaţie înfiinţată prin Tratatul de la Maastricht se bazează pe trei piloni: pilonul I care se compune din cele trei comunităţi (Comunitatea Economică Europeană – denumită Comunitatea Europeană după intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice), pilonul II – o Politică Externă şi de Securitate Comună şi pilonul III – o Politică de Cooperare în domeniul Justiţiei şi Afacerilor Externe, care a trecut în cea mai mare parte la pilonul I.

Sursa : EuroIMM